Studii patologice

Petele citologice din fluidul de spălare a gurii conţin în principal celule superficiale, mature. În 17 pete, la 3 pacienţi cu puncte de fixare din sticlă printre 67 specimene citologice de la 9 pacienţi s-au găsit câteva cheratinizate dar altfel celule tipice în afară de numărul mare de elemente epiteliale necheratinizate (figura 1/a.)

figura 1/a.

Aceşti trei pacienţi aveau punti sprijinite de două puncte de fixare din sticlă construite cu 2-4 ani înainte. NU exista o cheratinizare semnificativă nici în specimenele celorlaltor pacienţi cu poduri sprijinite de puncte de fixare din sticlă sau în fluidul precipitat de splare a gurii la pacienţii de control cu punti tradiţionale. Epiteliul stratificat tipic cheratinizat este prezent la suprafaţa gingiei sub punctele de fixare din sticlă (figurile 2/a şi 2/b). Cheratinizarea corespunde histologic paracheratinozei şi hipercheratinozei. Nu existau figuri miotice în celulele epiteliale, straturile epiteliului prezintă o tendinţă de supurare tipică spre suprafaţă (figura 2/a.).


figura 2/a.


figura 2/b.

Fixatorul aplicat a fixat slab glicogenul din ţesuturi, şi totuşi citoplasma celulelor conţin glicogen abundent (figurile 3/a şi 3/b)


figura 3/a.


figura 3/b.

Limita epiteliului şi ţesutul conectiv erau ascuţite, papilaritatea era uşor netezită, vascularizarea era sărăcăcioasă dar nu exista o cantitate crescută de colagen (figura 2/a.). Stratul bazal al epiteliului era focal, în timp ce stratul spinocelular dovedea o extindere difuză şi accentuată (figurile 2/a şi 2/b). În ţesutul gingival de sub proteza detaşabilă sau fără dantură, ce servea ca şi control, s-a observat de asemenea o tendinţă cheratinoasă, deşi stratul cheratinizat părea să fie mai subţire în comparaţie cu cele de sub punctele de fixare din sticlă (figura 4.).


figura 4.

Cu microscopia electronului de scanare suprafaţa noilor puncte de fixare a părţii gingivale era netedă. Nu au fost semnalate fărâmiţarea, daunele mecanice şi deformarea ca obiect al iritaţiei mucoase. Compuşii element măsuraţi în cinci locuri diferite (în 350 microni în zonele diametrale) erau practic aceeaşi. Suprafaţa şi compoziţia chimică a punctelor de fixare din sticlă de opt luni şi un an le-a egalat pe cele a noilor puncte. Conform studiilor citologice şi histologice se poate stabili că mucoasa de sub punctele de fixare din sticlă a demonstrat o tendinţă uşoară dar tipic cheratinoasă, care s-a caracterizat ca hipercheratinoză şi paracheratinoză şi nu drept displazia leucoplachiei precarcinomatoase. Similar mucoasei celor cu poduri tradiţionale, protezele detaşabile ca şi controalele şi a celor care mestecă pe gingie, exista histologic o cheratinizare nedăunătoare, adaptabilă. Gradul de cheratinizare era de departe cea a leucoplachiei datorită mâncărurilor fierbinţi şi condimentate, în timp ce celulele rămâneau tipice. Ca o concluzie se poate declara că schimbările citologice şi histologice a mucoasei de sub punctele de fixare din sticlă nu sunt diferite în calitate (doar în cantitate) de la cele obsevate sub podurile tradiţionale, protezele şi de asemenea de la acei pacienţi care sunt fără danturi şi mestecă pe gingii. Analiza ADN a fost realizată pe specimenul Feulgen-Schiff cu ajutorul programului de analiză a imaginii histologice asistată pe calculator (DNASK). Acest program este capabil să determine 13 parametri morfo- şi densitometric ai nucleului. Analiza imaginii pentru măsurarea ADN-ului în cadrul celulelor bazale a epiteliului a celor trei grupuri studiate (cu puncte de fixare din sticlă, cu proteze detaşabile, care mestecă pe gingie) au revelat o curbă Gauss cu un vârf în cadrul gamei diploide normale ADN. Numărul de nuclee tetraploide a rămas sub 4% iar poliploiditatea aneuploidă nu s-a petrecut.
Analiza ADN-ului este folositoare în caz că o asemenea procedură morfologică complet similară cu leziuni de ţesut poate reprezenta un pronostic diferit dacă schimbările conţinutului DNA-ului celular determinate la ochiul liber sau prin examinări la microscop. Aceste modificări pot fi rezultatul supraîncărcării când conţinutul ADN-ului se dublează pur şi simplu iar celulele de poliploid, tetraploid se dezvoltă, dar când epiteliul arată o înclinaţie pentru schimbarea metaplastice displastică, adică stadiul precanceros, conţinutul ADN-ului nu doar se dublează ci se şi schimbă neregulat, astfel că se poate întâmpla de două ori jumătate sau de trei ori, trei ori şi jumătate mai mult decât est normal. Rezultatul analizelor ADN-ului au indicat apariţia ţesutului normal diploid în plus faţă de o populaţie a celulelor tretraploide semnificativ inferioară, care s-ar putea datora accentului mecanic, pe de altă pare nu am constatat poliploiditate aneuploidă care caracteriza stadiul precanceros (figura 5.). Rezumarea studiilor patologice, în loc de schimbările aşteptate metaplastice, displastice care erau rezonabile din cunoştinţele noastre generale patologice, am constat o hipercheratoză simplă adaptabilă sub punctele de fixare din sticlă, grad care nici nu a atins gradul de hipercheratoză la pacienţii care mestecă pe gingii. Punctele de fixare din sticlă nu înseamnă accentuare pe mucoasă care poate fi cauzată de mestecarea direct pe gingii pe mucoasă.


figure 5.